Vantule...rataceste-ma pe cararile tale involburate, nescrise...
uita-ma de mine ca pe-o vrabie ranita,
ce-si abandoneaza aripile desirate in valtoarea suspinelor tale,
parasind pamantul pentru vesnicia unui nor pictat pe cer de geana Domnului.
Ploi...varsati-mi jalea pretutindeni ca pe-o lacrima, imensa lacrima ...
maruntita de fulgerul mut in roiuri de albastru tulbure, cernit...
lasati ciucurii stravezii sa-mi incadreze chipul, sa-mi fluture obrazul,
sa-l piarda printre serpuitoare plete reci.
Soare...imprumuta-mi raza ta, sa despleteasca mugurii inimii crezute vestede,
prefa-i uscaciunea in fior, si fiorul in patima…
viteaza patima cat o bataie de aripa, desprinsa dintr-o crisalida...
calauzeste-mi sufletul unduitor pe firul copt, oranj,
ce taie vazduhul in doua...si-l crapa ca pe-un mozaic...
il descompune iremediabil...


