Intalnire

cortina de fum nu era suficient de densa pentru a-i tainui privirea retinuta tocmai de mainile ei siameze,care, stinghere, isi cautau zadarnic refugiul intr-o pretinsa ruga...nu ii intelegea nelinistea, dar ii era atat de usor sa o ghiceasca, dezvaluita de framantarea degetelor fine, de paloarea chipului partial ascuns in umbra bretonului de scolarita si de niste dinti de ivoriu adanciti in carnea frageda a buzelor, prevestind parca dare subtiri de sange...vedea perindandu-se in goana nebuna a plopilor o existenta fada si pe ea contempland-o cu nesat mefistofelic - un melanj asadar de ingenuitate si perfidie, concentrat intr-o joc vizual ezitant, contrastand cu refuzul oricarei forme de expresivitate, care insa isi trada poleiala mult prea devreme... dovedindu-si vulnerabilitatea si declansand inlauntrul sau un mecanism ridicol de defensiva...acolo unde nici nu fusese vreodata vorba de un atac...
tacerea nu il mai satura...se recunoaste invins, intrigat...se apropie...se asaza langa ea si ii simte miscarile retractile, ca si cum gestul i-ar repugna..apoi imaginea degetelor inclestate in solduri il ingheata...i se insinueaza o teama sa nu se sfasie, caci materialul firav al rochiei lasa sa se ghiceasca un trup de fetita, invaluit insa intr-un lintoliu straveziu de piele ce-i neaga tendintele schizoide...mefienta, se strange in chingile propriului corp, umplandu-se de sine pana la refuz...pana cand frisonul buzei de jos se transforma intr-un zambet crispat, nereusit, supus unor cazne inutile de retusare...care insa nu reusesc sa-i ascunda reactia de caprioara incoltita.
statie...plopii au obosit...
fara niciun cuvant...se strecoara, lasandu-si pasii stangaci sa ii indrume gleznele fine intr-un fel de geometrie mistica, bizara...tinzand iremediabil la o tangenta cu hainele lui prafuite...si coboara, daruindu-se noptii care sa ii dizolve trupul in negurile ei odihnitoare, complice singuratatii din care intreaga-i fiinta pare plamadita...ezita un moment, apoi se hotaraste sa urmeze acel mers grabit...o simpla eroare de calcul, o tuse neplanificata...si o privire in urma parca cerandu-i sa devina stana de sare...mersul se transforma intr-o fuga ce il ingrozeste si il provoaca deopotriva, intrebandu-se in ce moment a devenit bestia a carei rasuflare fierbinte ea o simte in ceafa...subit constientizeaza ca abia cativa pasii il despart de prada..ii adulmeca mirosul de flori putrezite tradus de narile-i frematande in vapori de teama...si o vede disparand in spatele unei usi care se inchide zgomotos...o usa pe care o va gasi in dimineata urmatoare ingropata in plante agatatoare...o clanta ruginita si suieratul vantului printre ferestrele sparte...