Strans

Sufletul mi s-a strans ca o hartie arsa
pe care mazgalisem liniile strambe ale dorului…
scrumul l-am cedat vantului,
sa pandeasca printre gene si sa iti rapeasca macar o lacrima,
fie si una uscata si nestiutoare…
sa-ti astupe haul ochilor
in care mi s-a ratacit ecoul,
sarman pribeag cu brate mult prea lungi,
osoase, fosnitoare de cuminti…
si framantand tacerea pironita intre doi luceferi
cu raze scurte, intermitente,
dar fierbinti.