Sa te cer ...cui?

Sa te plasmuiesc din fulgi de soare,
te-ai mistui in palma topindu-te la streasina degetelor,
caci stingher... sub mangaieri etern straine,
causul iti pare temnita.

Sa te zidesc din molozul vremurilor,
ti-ar fi temelia subreda, te-ai frange la primul suspin,
iar din dor in dor te-as uita matinal,
si te-as recladi.

Sa te tes pe perdea, spanzurat la fereastra,
te-ai rataci-ntre raze, cusut pe-un brat de luna
intins spre-obrazul mozaic din care inca
se recompun zambete.

Sa te cer...cui? diminetii tacute ce palpaie
ca farul la sarutul unui val leganat intre doua maluri...
ori umbrelor hade printre care abia disting silueta
unui trup ce se clatina.