Contra cliseului "fii tu insuti"

Sa fii tu insuti....ca si cum ar fi un cod din mii de cifre ce, setat conform propriilor informatii genetice, genereaza efectul scontat...sau nu...
A fi tu insuti presupune a sti ce e o fiinta umana...or pune aceasta intrebare la o suta de oameni si vei avea indubitabil o suta de raspunsuri distincte, fara ca vreunul sa pretinda ca detine formula exacta...in definitiv varietatea e confirmata pana si de minuscula nucleotida.
A fi tu insuti implica socratica determinare a eu-lui preluata de la templul din Delphi si devenita o cvasiutopie intr-o lume in care eu - imperfectul- sunt insuficient, fad si prin urmare dispus sa imi umplu golul (culmea!) cu...vid.
Sa fii tu insuti e un sfat superfluu si absurd pentru ca cel ce il va rosti e perfect constient de faptul ca intre tine si acel "tu" exista o identitate absoluta, chiar si atunci cand, refuzandu-te tie, mimezi o uzurpare stangace si joci farsa cu o maiestrie de invidiat (de catre acele limitari specific umane pentru care ochii sunt abia niste organe de simt)
Cum poti pretinde cuiva sa fie el insusi fara a-ti da seama ca pura sugestie blameaza un moment de handicap, doar pentru ca se sustrage viziunii tale despre o prezenta exterioara, despre un element care, si daca ar fi incrustat in propria-ti carne, ti-ar fi la fel de strain...asa cum si o simpla piatra isi neaga (in ochiul tau interior) delimitarile in spatiu (res extensa)?
Cum poti spune "fii!" fara sa se declanseze remuscarea unei arogante de demiurg... atat de incompatibila cu potentele umane?...pe de alta parte faptul in sine marcheaza un prezent lacunar care aspira la metamorfoza - or, de unde stii ca ceva nu este ceea ce tu nu stii ce este chiar si atunci cand esti o varianta a lui "acelasi".?Poti doar sa ii ceri un "tu" plasmuit de imaginatie si abia tangential "eu"-lui...oricat de frapanta ti-ar parea similitudinea.
Sunt eu pentru ca "fiintarea" desemneaza efortul minim si universal, dar nu pot fi eu pentru ca "eu" e un cuvant obscur...cuvant transpus de un limbaj...limbaj prea sec pentru a epuiza o existenta in imbratisarea a doua litere. Iata de ce sunt si nu sunt...de ce vreau sa fiu fara sa imi dau seama ca, uneori chiar nefiind, sunt.