Fals

Traiesc intr-o pseudolume...delimitata de patru pereti capitonati de care imi trantesc trupul ce ricoseaza in mine...si uneori uit ca sunt surda si oarba si muta doar pentru ca tacerea camerei imi devenise fireasca, obscuritatea - suma de lumini launtrice, iar singuratatea - scut...de sticla. Ce stiu ei?Privindu-i, simtindu-le frica din oase ma cuprinde o mila inexplicabila, amestecata cu un arogant dispret si cu o scarba greu de disimulat...priviri tampe, trupuri vestede, ascunse sub epiderma de plastic si straturi groase de fum si fard, zambete incruntate pe buze strivite de senzualism, ferestre inghetate in care se stramba luminile orasului si scot limbi hade...dar nu le vad pentru ca draperiile sunt trase, si atunci cand fasii metalice se strecoara nepoftite...ma prefac ca am adormit...si inchid ochii si astept - cu rasuflarea stinsa si gandul tremurand - sa treaca...si vor trece si intunericul va deveni rana, nostalgica dupa sarutul tamaduitor, prelung al razelor...iar eu voi merge mai departe, fara a mai muri...fara emotii si fara suspine jalnice...si voi intelege cum plopii, costelivi si pletosi, contempla cu o resemnare blajina, baletul casant al automobilelor...al tramvaielor ce abia isi clatina oasele batrane...si voi continua sa ascult suierul timpului, cufundandu-ma in simfoniile frunzelor...si dorindu-mi sa le sfarm intre degete...apoi regretand gandul putred.Ce stiu eu?
Vrusesem simplitate...cuvant sincer. Am impresia ca nu am izbutit...e abia o farsa a propriei mele minti...sau nici macar atat caci sunt perfect constienta de confuzie, doar ca in stadiul asta nu imi pot da seama care e falsul...probabil eu, care nu pot face fata lucrurilor.
Vreau sa gasesc ceva mai presus de cuvinte...limbajul e imitatie, prejudecata, piatra neslefuita...schita a cugetului, supusa stersaturilor, pretentiilor caligrafiei si...criticii acide a mintii. Si imi imaginez o lume fara cuvant...(oare ar fi putut exista? din ce s-ar fi nascut?) o lume de priviri si gesturi, de mangaieri si palme, de dor tacut si lacrimi...un imens acvariu livid...si parca timpul ar avea mai mult rabdare...si poate s-ar opri candva.