Aparente...doar aparente

culoarea stacojie intinand obrazul de portelan, parca opac, camufland orice urma de plumburiu venos...ochii tulburi, cufundati in abisurile cenzurate ale fruntii si abia prevestiti de puful des al sprancenelor cambrate intr-o imuabila, crancena expresie de arsura...ce infioara si ademeneste...suvitele revarsandu-se si umpland cu valuri de reflexe indoliate crestaturile tamplelor reci, cutremurate de alintul lor de casmir si parca descriind in flirtul lor cu adierea, sinuozitati intrinseci, vagi unde ale cugetului...care in complotul tacit cu inertia privirii fredoneaza acorduri melancolice, de betie amara...privirea tagaduieste umanul din tine, viziunea vulgara a mamiferului lipsit de pene si cu unghii late...amalgamul de oase si carne... invelisul de piele ii pare pergamentul pe care cineva a asternut intreaga formula a complementarismului ...inca nedescifrata...partitura de...jazz...pe care sufletul meu a transpus-o dintotdeauna in surdina rasuflarilor de ingeri...in care nici macar nu mai cred...asa cum nu mai cred nici in valul de ceata ce se interpune intre doua perechi de ochi...mimand fantasmagorice zambete de zei greci, a caror subtila arcuire subjuga vointa, solidificand umorile ce curgeau candva deloc haotic inauntrul unui trup sclav, pe care il vad din senin -sau mai degraba din avantate furtuni- razvratindu-se, facandu-se tandari...apoi risipindu-se in neantul bratelor, presarandu-se sfioase pe pielea de nacru...si imbacsind aerul cu un vested miros de...sulf...se cauta ochii si deseori se intalnesc...doar pentru a-si spune basme nascocite de simturi, tasnind din strafunduri de dor, din pantece, din desisul toracelui, mai deloc din creieri, caci luciditatea are prea putin a face cu dansul lor dement, calauzit de vibratiile pupilelor si trantit ratiunii ca un fapt veridic...ce jalnica mitomanie a existentei sa poti iubi prin inductie, dar sa-ti invaluiesti matematica intr-un mit, izvor de insomnii si colorit al viselor pana atunci prudent de maniheiste, care iti servisera drept cantec de leagan...acum pupilele ti se infasoara in stridenta urletelor de viori natangi, iar clapele irisilor se rasfata intr-un sincronism cardiac...deoportiva blestemat si tanjit...