Cat mi-as dori...

... sa-ti pot strange-n palme raza ochiului drept, sa o sfarm intre degete pana-n praful cel de pe urma si apoi sa-i redau curgerea lina, sa-i adulmec scanteierile cuibarite in plamanii ce tresalta a viata, a tine tot...sa iti sarut degetul mic cu care palpezi claviatura rece a pielii desprinse dintr-o clipa moarta si sa imi atarn de el aripile ascutite, mutilandu-l in felul cel mai egoist si totusi cel mai tandru cu putinta....sa iti gasesc candva chipul ratacit pe un obraz palid, ori intr-un colt de gura surazanda si sa infasor astfel lumea intreaga in nimb de ceata dulce-amaruie...sa imi fauresc din ramasitele glasului tau un clinchet, sa-l fac tandari si apoi sa-l recladesc din cioburi cu licariri albastre, mov, indigo...urlator...sa ma asez la umbra cuvintelor nespuse, sa le impletesc crengile fosnitoare si sa le ascult cum gem frante...scaldate in purpura unui crepuscul... sa cutreier muntii gandurilor tale, scrjelind in stanca seaca, sperand candid sa ii mai pot smulge picuri de dor...sa ma scutur de rasuflarea ta pana cand lacrima desirata pe obraz devine sloi, iar sloiul bumb de fericire impietrita...sa adorm leganata de susurul sangelui tau atunci cand o mana isi va strecura amnezica incheietura mai jos de ureche si-si va trada cautarea febrila...