Surd

Se sparg valurile sticloase de scoica urechii, murmurand...ciopartind-o pana-n haul spre care-si rasfrange spirala, reclamandu-si zadarnic ecoul preschimbat in cuget surd. Singuratatea sunetelor ii pare mai apriga ca oricand...acustica - o supozitie fada si dureros de materiala a degetelor intarziate in infinit...
Clipele mele nu cunosc murmurul pendulei, topite fiind intr-o masa amorfa de urlete care si-au pierdut suflul si-l cauta printre ruine...fara sa il gaseasca...fara sa cuteze a renunta la cautarea ferventa...un muzician fara sunet nu e decat un biet mim caruia i-au putrezit sforile, abia sudate in indescifrabil quippu melodios…melodios si sec…
...zambetele ii par clinchete reprimate, care isi ignora fiorul, socotindu-l isteric, necuviincios si condamnandu-l astfel la pietrificare, cand ar putea ricosa in strafundurile glasului atat de pur si generos...expus.
...lacrimile mai grele ca oricand...si lenese... netulburate de vulgul suspinelor...
« te vad, te simt, te adulmec...nu imi lipseste nimic, orice ai crede tu, stranie fiinta care te complaci in ...perfectiunea simturilor...experimentandu-le cu stangacie »