Alint

lasa-ti parul plin de soapte
sa-mi lesine pe umerii
ce-ti impresoara fruntea plecata...
genele sa-mi gadile obrazul,
sa-l infioare sub zborul lor strengar
si sa-l plieze ca un evantai
de culoarea pufoasa a piersicii...
gleznele-ti copilaroase
sa-mi clatine pamantul sub talpi,
facandu-l sa ofteze...
ochii intunecati
sa-si scuture umbrele
ca pe niste straie
pe care le imbrac
intr-o dupa-amiaza
cu soare dogoritor.
ascunde-mi suflul in pantece
si suiera-l printre trepte de os
fara de sens.
perinda-ti degetele
de-a latul gandului
umplandu-i darele
cu alint.