Om

ce este omul?
atat de greu de spus, poate ca de cele mai multe ori acele lucruri aparent banale sunt cel mai greu de definit... de ce? pt ca nu ni s-a dat pana acum ocazia de a le explica, de a le transforma in adevarate provocari pt abilitatile noastre de exprimare...revenind la intrebarea noastra...
si a zis Dumnezeu: "Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra, ca sa stapaneasca pestii marii..." Asadar, omul este o copie, o aspiratie catre perfectiune sortita unei frustrari eterne- aceea de a nu o atinge niciodata...sau poate ca tocmai constientizarea acestui lucru , sau mai bine zis scepticismul asupra acestei posibilitati de evolutie, este un impediment in calea desavarsirii... asadar materialul genetic divin a fost alterat ireversibil...si zadarnice sunt oare straduintele noastre de compensare a leziunilor morale? mediocritatea, plaga si simultan caracteristica definitorie a umanului am putea spune, ne face sa sustinem cu toata taria aceasta conceptie care atenueaza intr-o oarecare masura constientizarea esecului, confruntarea cu acesta fara traume...ba chiar, in optimismul sau inepuizabil infiltreaza in adancurile constiintei ideea ca defectele sunt printre cele care ne individualizeaza...dar ce folos a vorbi de o individualitate care nu a necesitat efort, sudoare? poate ea oare a fi pretuita in adevaratul sens al cuvantului?ba chiar exista o tendinta indignanta de alaturare turmei, pastrandu-se pretentia conservarii specificului...a nu se intelege ca incerc sa blamez normalitatea ...nicidecum...ba chiar in societatea de astazi este o forma impresionanta de rezistenta la influentele nefaste din exterior, de darzenie chiar, bineinteles, atata timp cat termenul nu se confunda cu banalitatea, cu monotonia, stereotipia , cu platitudinea...asadar, scopul meu este acela de a o pune in opozitie cu naturalul... de a remarca diferentele existente intre cele 2 notiuni....ce este normal? ceea ce asigura respectarea normei, ce se conformeaza regulei fara sa crasneasca ...( asta nu inseamna neaprat ca si devine sclavul acestei norme, se adapteaza atata timp cat la randul sau este constient de motivele acestei delimitari a libertatii )... naturalul ,pe de alta parte, se adapteaza acelei asa-zise norme, care in fapt nu este decat ,la randul sau, o adaptare la directia urmata de majoritate, de turma...acesta merita a fi blamat...caci presupune imbecilitate, paralizie mentala, flexibilitate nejustificata si comoda, care permite modelare, fara opunere, fara straduinta de conservare a propriei opinii, chiar daca aceasta modelare nu este decat un alt mod de a numi deformarea...
omul este carne, oase, materie, animalitate ale carei instincte au fost slabite, pt a fi compensate de o superioriate intelectuala, de gandire, ratiune, limbaj articulat, dar care de multe ori ii sunt inutile pentru ca , ingrat, uita menirea acestora, le dispretuieste fara sa-si observe ignoranta...aceasta asa-zisa superioritate imbraca forma arogantei, a dispretului si chiar a unei agresiuni nejustificate indreptate catre cei mai putin inzestrati, catre formele mai putin evoluate...gandirea se transforma in frustrare, dileme interminabile si cauzatoare de ganduri depresive... ratiunea - substituient al credintei, scepticism ce lasa un vacuum moral in urma, ce in aspiratia sa utopica de a justifica totul , de a explica inexplicabilul, nu conduce decat la vid sufletesc, o obscuritate distrugatoare de suflete... limbaj articulat - cuvinte de prisos, goale si inexpresive, ori taioase, brutale.. caci de cele mai multe ori gandurile ce merita a fi dezvaluite nu trec de bariera diplomatiei, a pudorii ori a vanitatii...sumbra aceasta perspectiva a superioritatii umane...ma vad tentata a tagadui apartenenta la aceasta specie...glumesc!!!...de fapt aceasta critica disimuleaza cat de flatata ma simt. de asocierea cu aceasta stranie creatura...pe cat de incompetenta, pe atat de privilegiata...oare de ce nu mi se pare atat de absurd? sa fie oare din cauza faptului ca aceasta situatie imi pare atat de cunoscuta, atat de similara societatii actuale incat am devenit imuna la paradoxul ei, incapabila de a-mi manifesta revolta...dar nu... revolta exista, insa e una mocnita...