Zambet prafuit

Ingenuu...cersesti surasul chipului de plumb,
Supusa...il pandesc, ascuns prin gesturi prafuite
Si-abia atunci cand buzele sfioase, frematand,
De unduirea celor altadata amortite
Rasfranta pe o masca, se-nfioara...
Abia atunci cand ele se cutremura cuminti
Ca si cum ruga-ti cruda-mi pare pentru-ntaia oara...
Atunci...nesocotesti un zambet prin priviri fierbinti
Si, intetindu-ti jarul, ma certi cu vorbe fara noima,
Caci amagirea nu-i macar pentru un prunc candid,
Caci fondul abia perceptibil e lipsit de forma,
Iar eu - calaul ce iti sfarma clipa intr-un joc perfid.
De ce iti cauti fiinta in palide reflectii,
Cand pe-un altar launtric voisem s-o pastrez,
Cand stangace-mi dezvalui firavele intentii
Si, vrand sa mi te apropii, mereu ma-ndepartez?