Mi-ai fagaduit un camp de maci
pictat candva... sangeriu ca buza ta de jos...
un batic cu buline multe,
ca fluturii gonit de vant,
si potrivit de mana ta la ceafa...
o salcie cu brate duioase,
de care sa se agate rasetele noastre...
un izvor clar in care sa ne privim
de-o parte si de alta
si sa ne susuram necuvintele...
o banca cersind in poala-i de lemn
trupuri imponderabile,
suflete de plumb...
un fir de nisip
tasnindu-ne din palme orizontal,
paralel cu cerul, cu pamantul,
cu lumea-ntreaga...
vantul a batut cu petale rotunde,
prinse in salcii curgatoare,
tulburi...
lemnul a putrezit de la incheieturi,
iar firul e de rumegus...



Un comentariu:
dar cine se mai tine acum de promisiuni?
Trimiteți un comentariu