Se rasfata obrajii in neaua degetelor sale
Ce, strivita de vapaia ochilor de jad,
Se prelinge pe buzele gustoase purtand pecetea unui sarut de pelin,
Descriind contururi stranii, de viori plangatoare
Ce preamaresc fosnetul pasilor prin canturi abia soptite...
Simfonii nedeslusite, straine celor ce nu inchina surasului sau
Scurgerea clipei...cersind eternitatea ori moartea timpului absent
In care aparentul tot e macinat in fire de...nimic -
Un vid ce isi deplange goliciunea, desertul,
Caci oaza ei de fericire fusese o viziune abisala
A lacurilor ce-i intuneca privirea
Si-i umplu cugetul de-un val opac...
Apoi se asterne o zapada plumburie,
Contopindu-le suflarile intr-un crivat strain...
Ninge cu lacrimi de gheata - franturi de jale
Ce-si cauta pieirea in atingeri mute, mormantale...
Ninge si tace un gand...
Ca tot ce a fost candva doar nu a existat nicicand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu