Fara titlu

Suspinul tau e moarte...nostalgica dementa a simturilor

Hau al lirismului fecund, devorator, vorace,

Ce soarbe nasatios fluiditatea gandurilor apoi mistuie febra,

Pluteste in aerul diminetii ca o boare datatoare de viata inundand impersonalul.

Suspinul tau e fior... ce imi framanta salbatic aripile, scuturandu-le de praf de stele,

De luna palida ce, cu ale sale suliti plapande,

Cutremura oglinda neagra a lacurilor neplanse,

Vibrand tacerea ca un biet ecou al corzilor de harpa...niste gene intrepatrunse, de abanos.

Suspinul tau e furtuna...ce bantuie valurile spumegande,

Tunet ce urla singuratatea, tanjind dupa suflete moarte

Pe care sa le prefaca in scrum ori sa le sfasie cu gheare de vultur
Apoi sa savureze seva tulbure cu o voluptate amara - narcoza bestiei injunghiate.

Suspinul tau e abur de venin...mireasma poeziei de mai,

Risipind petalele obrajilor cu suflul sau de gheata,

Amortind clipirile necugetate intr-o perplexitate de paianjen

Ce isi tese panza ca aura a fiintei tale...